Dictionar

abstracție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. abstraction, lat. abstractio)

1. noțiune, idee rezultată din procesul de abstractizare.
2. abstractizare.
3. a face ~ de = a nu lua în considerare.
 

agogic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. aggogisch, /II/ germ. Agogik, it. agogica)

1. adj. referitor la agogică.
2. s. f. totalitatea modificărilor de tempo în procesul interpretării muzicale.
3. disciplină muzicologică care studiază nuanțarea mișcării.
 

algor

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (lat. algor)

1. (med.) senzație de frig.
2. (med.) ~ mortis = procesul fizico-biologic de reducere a temperaturii corpului după moarte, până atinge temperatura mediului înconjurător.
 

anideație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anidéation)

1. dispariție totală a procesului gândirii, a fluxului ideativ.
2. absența sau suspendarea temporară a oricărui proces de gândire.
 

antagonic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antagonique)

1. care se află în contradicție; antagonist.
2. care acționează în sens invers.
3. (legat de luptă) în conflict (cu).
4. care este în opoziție, care se află în relație de opoziție.
5. (sintagmă) contradicție ~ = componentă a procesului de dezvoltare care constă în distrugerea elementului vechi în favoarea celui nou.
6. (antonime) amical, aliat.
 

antioxidant, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.  
Etimologie: (fr. antioxydant)

1. (substanță) care încetinește sau împiedică procesul de oxidare; antioxigen.