OK
X
litera
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (literă)
1.
(în
telefonie)
a
pronunța
nume
străine
(proprii)
sau
mai
neobișnuite
prin
litera
inițială
a
unor
cuvinte
obișnuite.
literă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. littera)
1.
semn
grafic
care
corespunde,
în
general,
unui
fonem
al
limbii;
semn
din
alfabet.
2.
(fig.)
înțelesul
strict
formal
al
unui
text.
3.
~a
legii
=
exact
așa
cum
prevede
legea;
a
rămâne
~
moartă
=
a
rămâne
fără
nici
o
urmare.
4.
(pl.)
studiul
literaturii;
științele
umaniste.
5.
om
de
~e
=
literat.
literal, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. littéral, lat. litteralis)
1.
cuvânt
cu
cuvânt;
textual.
2.
(despre
expresii
matematice)
care
conține
mărimi
notate
cu
litere.
literalitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. littéralité)
1.
caracterul
a
ceea
ce
este
literal.
literalmente
Parte de vorbire:
adv.
Etimologie: (fr. littéralement)
1.
exact,
așa
cum
s-a
spus,
în
sens
strict;
cu
totul.
literalnicesc, -icească
Parte de vorbire:
adj. (învechit)
Etimologie: (literal + -nicesc)
1.
care
aparține
literaturii;
literar.
2.
care
se
referă
la
literatură;
literar.
3.
care
corespunde
cerințelor
literaturii;
literar.
literar, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. littéraire, lat. litterarius)
1.
referitor
la
literatură,
care
corespunde
normelor
literaturii.
2.
limbă
~ă
=
aspectul
cel
mai
îngrijit
al
limbii
naționale,
care
se
conformează
tuturor
normelor
gramaticale
fixate,
folosit
în
scris
și
în
vorbirea
oamenilor
instruiți.
literaritate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. littérarité)
1.
calitate
a
unui
text
literar;
caracter
specific
al
unui
fapt
literar.
abreviator
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. abréviateur, lat. abbreviator)
1.
cel
care
abreviază
scrierile
unui
autor.
2.
autor
al
versiunii
scurte
a
unei
lucrări
literare.
3.
funcționar
al
cancelariei
papale
însărcinat
cu
redactarea
minutelor.
academie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. académie, lat. academia, gr. akademia)
1.
înaltă
instituție
culturală
de
stat,
creată
pentru
a
sluji
progresul
științei,
literaturii,
artei
și
tehnicii.
2.
instituție
de
învățământ
superior.
acrostih
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. acrostiche, gr. akrostikhos)
1.
poezie
în
care
inițialele
versurilor,
citite
vertical,
formează
un
cuvânt,
o
sintagmă
etc.
2.
poem
în
care
cuvântul
sau
expresia
ascunsă
apare
citind
primele
litere,
primele
silabe
sau
primele
cuvinte
ale
fiecărei
linii
pe
verticală;
putem
complica
citirea
(un
cuvânt
sau
o
literă
din
două,
ultimele
litere,
al
doilea
cuvânt
etc.)
pentru
a
transforma
acest
poem
într-o
problemă
enigmistică.
adaptare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (vb. adapta, lat. adaptatio)
1.
acțiunea
de
a
(se)
adapta;
adaptație.
2.
deprindere
cu
noi
condiții
(de
viață,
de
muncă
etc.);
acomodare.
3.
modificare
a
unei
opere
pentru
a
trece
dintr-un
gen
în
altul;
transpunere
în
formă
scenică,
radiofonică
sau
cinematografică
a
unei
opere
literare.
4.
(bot.)
modificările
morfologice
și
fiziologice
ale
plantei
pentru
a
face
față
condițiilor
de
mediu
schimbat.
5.
~
la
utilizator
=
adaptarea
echipamentelor
produse
în
serie
la
cerințele
specifice
ale
unui
utilizator;
particularizare,
personalizare.
6.
(antonime)
inadaptare,
neadaptare.
adaptație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. adaptation)
1.
acțiunea
de
a
(se)
adapta
și
rezultatul
ei;
adaptare.
2.
acțiunea
de
transpunere
a
unei
opere
dintr-un
gen
literar
sau
artistic
în
altul.
3.
adaptarea
versurilor
la
muzică
sau
a
muzicii
la
versuri.
4.
proces
prin
care
o
ființă
sau
un
organ
se
adaptează
în
mod
natural
la
noile
condiții
de
existență.
5.
(var.)
adaptațiune.
6.
(antonime)
inadaptare,
neadaptare.
ad litteram
Parte de vorbire:
adv.
Etimologie: (lat. ad litteram)
1.
cuvânt
cu
cuvânt,
literă
cu
literă;
literal,
textual.