Dictionar

Rezultate secundare (Numele):

Adresă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adresse)

1. indicaţie pe scrisori, colete etc. care conţine numele şi domiciliul destinatarului.

2. la ~a cuiva = cu privire la cineva.

3. comunicare oficială făcută în scris de o instituţie.

4. dexteritate, îndemânare.

5. (inform.) simbol, cuvânt, cod care indică locul din memoria unei maşini electronice unde se înregistrează o informaţie.


Alexandrin, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alexandrin, lat. alexandrinus)

1. referitor la civilizaţia elenistică din Alexandria; din epoca elenistică.

2. şcoala = numele mai multor şcoli filozofice de orientare mistică şi eclectică din perioada elenismului târziu.

3. de o subtilitate excesivă.

4. artă = artă greacă din epoca elenistică în Egiptul ptolemeic; vers ~ (şi s. m.) = vers iambic de 12 silabe, cu cezură la mijloc, specific poeziei clasice franceze; poezie = poezie de tip rafinat, erudit, uneori ezoteric, proprie epocii alexandrine.


Alonim

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. allonym)

1. s. n. nume cunoscut (al altei persoane) cu care cineva semnează o lucrare.

2. adj. (despre lucrări) semnat cu numele altuia.


Andosa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. endosser)

1. a indica în scris pe dosul unui cec, al unei poliţe etc. numele împuternicitului care poate încasa contravaloarea.


Anonim, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anonyme, lat. anonymus)

1. adj., s. m. f. (cel) care nu-şi indică numele; fără nume.

2. adj. (despre un text, o operă) cu autor necunoscut.

3. societate = întreprindere capitalistă prin asocierea mai multor acţionari.

4. (fig.) neştiut, necunoscut; lipsit de personalitate, obscur.

5. s. f. scrisoare nesemnată.


Antet

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. en-tête)

1. indicaţie (tipărită) în partea de sus a unei hârtii, a unui plic, conţinând numele, adresa etc. ale unei instituţii, întreprinderi sau persoane; header.