Dictionar

bodicec

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. bodycheck, body check)

1. (hochei pe gheață) mișcare în care un jucător îl obstrucționează pe altul cu corpul său.
2. împiedicare a acțiunilor adversarului printr-o blocare corp la corp la hochei pe gheață.
 

cec 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. check, fr. chêque)

1. ordin de plată emis de posesorul unui cont curent către o bancă pentru a plăti prezentatorul suma înscrisă în el.
 

cec 2

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., lat. caecum)

1. primul segment al intestinului gros, între intestinul subțire și colon.
2. var. cecum s. n.
 

cec în alb

Parte de vorbire:  loc. subst.  
Etimologie: (cf. fr. carte blanche)

1. mandat semnat, foaie albă semnată care este încredințată cuiva pentru ca acesta să o completeze după cum dorește.
2. (prin ext.) facultate lăsată sau dată cuiva să acționeze, să decidă după bunul plac; puteri depline.
 

CEC-, CECO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. caec/o/-, cf. lat. caecus)

1. „orb, cec”.
 

cecal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cæcal)

1. (anat.) referitor la cec, partea inițială a intestinului gros; care aparține cecului.
2. (anat.) apendice ileo-~ = mică prelungire a tubului intestinal aflată în partea inferioară a cecumului.
 

ablepsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablepsie)

1. (med.) lipsă a vederii; cecitate; orbire.
 

acariocecidie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acariocécidie)

1. cecidie produsă de acarieni; gale pe frunze cauzate de acarieni.
 

alexie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. alexie)

1. (med.) incapacitate de a înțelege limbajul scris; cecitate verbală.
 

andosa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. endosser)

1. a indica în scris pe dosul unui cec, al unei polițe etc. numele împuternicitului care poate încasa contravaloarea.
 

andosament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. endossement)

1. mențiune scrisă pe dosul unui cec, al unei polițe; gir.
 

andosant, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. endossant)

1. persoană care andosează un cec sau o poliță; andosator.