Dictionar

Rezultate principale (Simbol):

Simbol

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. symbole, lat. symbolum, gr. symbolon, germ. Symbol)

1. semn, obiect, imagine care reprezintă, în mod convențional sau prin analogie, o ființă, o idee, un sentiment.

2. semn convențional, în știință și tehnică, pentru notarea anumitor noțiuni, operații, relații matematice etc.

3. denumire abreviată a elementelor chimice.

4. ~ul credinței = crez.

5. procedeu stilistic prin care se exprimă o idee abstractă cu ajutorul unui obiect, pe baza unei analogii.


Rezultate secundare (Simbol):

Sex-simbol

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. sex-symbol)

1. vedetă care simbolizează un ideal sexual sau care reprezintă gusturile sexuale ale unei generații.


Simbolic, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. symbolique, lat. symbolicus, gr. symbolikos, /II/ germ. Symbolik)

1. adj. care constituie un simbol; exprimat printr-un simbol; simbolistic.

2. s. f. exprimare a unor idei, sentimente etc. cu ajutorul simbolurilor.

3. ansamblu de simboluri proprii unei religii, unei culturi etc.

4. știință care studiază și explică simbolurile.

5. teorie a simbolurilor, în care rațiunile logice și raporturile dintre ele sunt înlocuite prin semne convenționale; simbolistică, simbologie.

6. ramură a teologiei care studiză comparativ simbolurile de credință ale diferitelor confesiuni.


Simbolism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. symbolisme)

1. sistem de simboluri destinate a interpreta fapte sau a exprima credințe.

2. curent în literatură și artă, de proveniență franceză, de la sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX, care a încercat, cu ajutorul simbolurilor, stabilească corespondențe între fenomenele universului fizic și cele ale lumii spirituale, eliberând totodată versul de rigorile tradiționalismului clasic și căutând prin melodie și armonie verbală să-l apropie de muzică.

3. ~ fonetic = capacitatea structurii fonetice a unui cuvânt de a sugera sau întări noțiunea pe care o desemnează sau o anumită atitudine față de ea.


Simbolist, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. symboliste)

1. (scriitor, poet adept) al simbolismului.


Simbolistic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. symbolistic, /II/ rus. simbolistika)

1. adj. simbolic (I).

2. s. f. simbolică (II, 2).


Simboliza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. symboliser)

1. a constitui un simbol; a exprima, a reprezenta printr-un simbol.


Abrevia

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (lat. abbreviare)

1. a prescurta (un cuvânt, un titlu etc.).

2. a nota ceva printr-un simbol, printr-o siglă.


Abreviere

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abrevia)

1. acțiunea de a abrevia și rezultatul ei.

2. (concr.) cuvânt, titlu etc. prescurtat; prescurtare, abreviație; simbol.


Abundenţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. abondance, lat. abundantia)

1. cantitate mare, belşug; bogăţie.

2. cornul ~ei = corn cu fructe şi flori, simbol al belşugului.

3. (biol.) număr al indivizilor unei specii dintr-un releveu.


Adresă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adresse)

1. indicaţie pe scrisori, colete etc. care conţine numele şi domiciliul destinatarului.

2. la ~a cuiva = cu privire la cineva.

3. comunicare oficială făcută în scris de o instituţie.

4. dexteritate, îndemânare.

5. (inform.) simbol, cuvânt, cod care indică locul din memoria unei maşini electronice unde se înregistrează o informaţie.


Akmeism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (rus. akmeizm)

1. curent modernist în literatura rusă de la începutul sec. XX, înrudit cu simbolismul.

2. (var.) acmeism.


Alegoric, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. allégorique, lat. allegoricus)

1. caracteristic alegoriei.

2. car ~ = vehicul amenajat cu o platformă reprezentând o scenă simbolică şi cu care se defilează la anumite sărbători.