absolut, -ă

Parte de vorbire:  adj., adv., s.  
Etimologie: (lat. absolutus, fr. absolu)

1. adj. care nu comportă nici o restricție, necondiționat.
2. total, complet, desăvârșit.
3. adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoașterea completă a realității; (fiz.) mișcare ~ă = deplasarea unui corp față de un sistem de referință fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273ºC).
4. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat.
5. valoare ~ă = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracție de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.
6. s. n. principiu veșnic, imuabil, infinit, la baza universului.
7. ceea ce există în sine și prin sine.
8. adv. cu desăvârșire, exact.

accentic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. accentic)

1. (despre structura versului) bazat pe accente.

antropocentric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anthropocentrique)

1. privitor la antropocentrism, care aparține antropocentrismului (doctrină care plasează omul în centrul Universului).
2. care constă în adoptarea antropocentrismului (vorbind despre un sistem filozofic sau cosmologic).

antropocentrism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthropocentrisme)

1. concepție potrivit căreia omul este rațiunea de a fi a universului.

astronomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. astronomie, lat., gr. astronomia)

1. știință care studiază mișcările, structura și evoluția corpurilor cerești, universul în totalitatea lui.

big bang

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. bing bang /theory/)

1. (astron.) marea explozie (ipotetică) a atomului primitiv de materie, care a inițiat expansiunea universului.