Dictionar

acantofag, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acanthophage)

1. (despre animale) care se hrănește cu spini.
 

afag, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aphage)

1. (despre animale) care într-un anumit stadiu nu se hrănește.
 

afidofag, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aphidophage)

1. (biol.) care se hrănește cu afide, o familie de insecte care cuprinde păduchii de plante.
 

antropofag, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. anthropophage)

1. (persoană) care se hrănește cu carne de om; canibal.
 
 

bacivor, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. baccivore)

1. care se hrănește cu bace sau cu boabe de strugure.