velit
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. vélite, it. velite)
Etimologie: (fr. vélite, it. velite)
1. soldat din infanteria ușoară romană, în fruntea legiunilor sau între cohorte și centurii.
2. soldat din armatele napoleoniene cu însărcinări de infaterie ușoară.