Dictionar

extenuant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. exténuant)

1. care extenuează; obositor, epuizant.
 

importun, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. importun, lat. importunus)

1. agasant, obositor, plicticos, supărător.
2. nepotrivit.
 

infatigabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. infatigable)

1. care nu poate fi obosit de muncă, de durere; care nu obosește niciodată, plin de zel, neobosit.
 

recreativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. récréatif)

1. care recreează; care destinde; recreator.
2. care distrează, care divertește; distractiv, (înv.) divertisant.
3. (antonime) plictisitor, obositor.
 

ruminație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rumination, lat. ruminatio)

1. ruminare, rumegat.
2. impulsiune de meditare nesfârșită, obositoare, pe o singură temă; persistență a unor idei, planuri obsedante.
 

ergotar

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. ergoteur)

1. persoană care, prin temperament sau deformație profesională, ergotează neobosit și despre orice; șicanator.
2. persoană care ergotează (se ceartă) constant, care iubește să ergoteze; (înv.) ergotator, (înv.) ergotist.