OK
X
acordic, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (germ. akkordisch, Akkordik)
1.
adj.
referitor
la
acordică.
2.
s.f.
disciplină
muzicală
care
studiază
diferitele
acorduri.
bacanal, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. bacchanal/e/, lat. bacchanalia)
1.
adj.
de
bacanală.
2.
(fig.)
orgiastic.
3.
s.
f.
sărbătoare
cu
muzică
și
dansuri,
la
romani,
în
cinstea
zeului
Bacus.
4.
(fig.)
petrecere
zgomotoasă;
orgie.
5.
piesă
instrumentală
sau
orchestrală,
din
perioada
clasică
și
romantică,
cu
ritm
alert,
punctat,
cu
o
factură
acordică
și
sonoritate
amplă.