OK
X
dezgustător, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (dezgusta + -tor)
1.
care
trezește
dezgust;
respingător.
dezgustător; fetid
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
taeter;
teter
2.
FR
dégoûtant
3.
EN
disgusting
4.
DE
ekelhaft;
stinkend
5.
RU
противный;
отвaрительный
,
,
6.
HU
undorító,
visszataszító;
büdös
grețos; respingător; dezgustător
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
repugnans;
ingratus;
inamoenus
2.
FR
vireux
3.
EN
graveolent;
virose
4.
DE
widerlich;
unangenehm
5.
RU
противный;
ненриятный
6.
HU
undorító;
csömörletes;
visszataszító
gust neplăcut; dezgustător
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
disgustans;
nauseous;
fastidiosus
2.
FR
répugnant;
dégoûtant;
écoeurant
3.
EN
disgusting;
nauseous;
offensive
4.
DE
Ekel
erregend;
widerwärtig;
eklig
5.
RU
вызывaющий
отврaщение
6.
HU
kellemetlen
íz;
undorító,
visszataszító
íz
respingător; dezgustător
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
disgustans;
nauseous;
fastidious
2.
FR
répugnant;
dégoûtant;
écoeurant
3.
EN
disgusting;
nauseous;
offensive
4.
DE
Ekel
erregend;
widerlich
5.
RU
вызывaющий
отврaщение
6.
HU
visszataszító,
undorító
abominabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. abominable, lat. abominabilis)
1.
care
provoacă
oroare,
repulsie;
oribil;
dezgustător,
repugnant.
execrabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. exécrable, lat. exsecrabilis)
1.
dezgustător,
respingător,
oribil.
hidos, -oasă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. hideux)
1.
foarte
urât;
dezgustător,
oribil,
monstruos.
imund, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. immundus, fr. immonde)
1.
murdar;
oribil,
dezgustător.
infect, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. infect, lat. infectus)
1.
viciat,
puturos;
stricat;
greu,
urât.
2.
respingător,
dezgustător,
neîngrijit;
de
proastă
calitate.
3.
josnic,
murdar,
oribil.
inomabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. innomable)
1.
care
nu
poate
fi
numit
sau
calificat,
indicibil.
2.
(fig.)
care
jignește
simțul
estetic
sau
moral
al
cuiva;
dezgustător.