OK
X
vagabonda
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. vagabonder)
1.
a
rătăci
fără
țintă,
a
trăi
ca
(un)
vagabond.
2.
(fig.;
despre
gânduri,
imaginație)
a
trece,
fără
încetare,
de
la
un
lucru
la
altul.