OK
X
strai
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. straglio)
1.
(mar.)
parâmă
cu
care
se
leagă
partea
superioară
a
catargului
de
proră.
traiect
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. traiectus, după fr. trajet)
1.
distanță
de
străbătut
între
două
puncte
determinate;
traseu,
parcurs.
2.
traseu
liniar
pe
care
se
situează
un
mușchi,
un
nerv,
o
arteră
etc.
3.
traiectorie.
traiectorie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. trajectoire)
1.
(fizică)
curbă
descrisă
de
centrul
de
greutate
al
unui
mobil;
(prin
ext.)
reprezentare
grafică
a
unei
astfel
de
curbe.
2.
drum
parcurs
în
spațiu
de
un
corp
în
mișcare;
traiect,
parcurs.
3.
(balistică)
curba
unui
proiectil.
4.
(mat.)
curbă
având
o
proprietate
dată.
5.
(figurat)
carieră
profesională.
6.
(figurat)
evoluție
socială
și
economică,
vorbind
despre
o
persoană
sau
un
grup
uman.
7.
(var.
înv.)
trajectorie,
trajetorie.
trailă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. traille)
1.
pod
plutitor
care
alunecă
de-a
lungul
unui
cablu.
traina
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. traîner)
1.
(mar.)
a
târî
pe
fundul
apei
un
cablu
metalic,
cu
capetele
fixate
pe
două
corpuri
plutitoare,
pentru
a
agăța
corpuri
scufundate
sau
pentru
a
căuta
obstacole
submarine
și
a
le
determina
poziția.
traină
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. traîne)
1.
cablu
metalic
pentru
trainare.
abandonic, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. abandonnique)
1.
I.
(psihanaliză)
se
spune
despre
un
subiect
(în
special
un
copil)
care
trăiește
cu
frica
de
a
fi
abandonat,
fără
să
existe
neapărat
motive
obiective
care
să
justifice
această
frică.
2.
II.
(psihanaliză)
persoană,
de
obicei
un
copil,
care
trăiește
cu
teama
patologică
de
a
fi
abandonat.
abiotic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. abiotique)
1.
care
se
opune
vieții;
care
este
lipsit
de
viață.
2.
califică
un
mediu
în
care
organismele
vii
nu
pot
trăi,
incompatibil
cu
viața.
3.
care
ține
de
abioză;
propriu
abiozei.
4.
factor
~
=
unul
dintre
cei
doi
factori
care
guvernează
distribuția
populațiilor
bentice
în
ocean
și
care
depinde
în
esență
de
mediul
în
care
evoluează
animalele
și
plantele.
aborigen, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (fr. aborigène, lat. aborigines)
1.
I.
referitor
la
locul
unde
se
află
cineva,
originar
din
acest
loc;
băștinaș,
autohton,
indigen.
2.
II.
locuitor
originar
din
țara
în
care
locuiește.
3.
(antonime)
alogen,
străin.
absurd, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. absurde, lat. absurdus)
1.
adj.
care
contrazice
gândirea
logică,
legile
naturii,
bunul-simț.
2.
s.
n.
ceea
ce
este
absurd;
absurditate;
nonsens.
3.
prin
~
=
admițând
un
raționament
fals.
4.
(fil.)
termen
care
desemnează
ruptura
totală
dintre
om
și
mediul
său
sociocultural,
sentimentul
generat
de
trăirea
acestei
rupturi.
acredita
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. accréditer)
1.
a
da
autoritatea
necesară
unui
reprezentant
diplomatic
pe
lângă
un
guvern
străin;
a
împuternici.
2.
a
face
demn
de
crezare.
3.
(fin.)
a
deschide,
a
pune
la
dispoziția
cuiva
un
acreditiv.
acvatic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. aquatique, lat. aquaticus)
1.
care
crește,
trăiește
în
apă.
2.
format
din
apă.