Dictionar

brăzdoi

Parte de vorbire:  s.n. (regional)  
Etimologie: (brazdă + -oi)

1. brazdă rezultată din devierea brăzdarului; brazdă greșită.
 

doime

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (doi + -ime)

1. jumătate dintr-un întreg (împărțit în părți egale).
2. (muz.) jumătate dintr-o notă întreagă.
 

verdoi

Parte de vorbire:  s.m. (reg.)  
Etimologie: (verde + -oi)

1. (ornit.) pasăre mică cu ciocul gros și roșiatic, cu penele măslinii și cu bărbia și gușa gălbui; florinte (Carduelis chloris chloris).
 

abiotic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abiotique)

1. care se opune vieții; care este lipsit de viață.
2. califică un mediu în care organismele vii nu pot trăi, incompatibil cu viața.
3. care ține de abioză; propriu abiozei.
4. factor ~ = unul dintre cei doi factori care guvernează distribuția populațiilor bentice în ocean și care depinde în esență de mediul în care evoluează animalele și plantele.
 

acrosindeză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acrosyndèse)

1. împerechere incompletă a doi cromozomi, legați numai la un capăt, în timpul meiozei.
 

acrostih

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. acrostiche, gr. akrostikhos)

1. poezie în care inițialele versurilor, citite vertical, formează un cuvânt, o sintagmă etc.
2. poem în care cuvântul sau expresia ascunsă apare citind primele litere, primele silabe sau primele cuvinte ale fiecărei linii pe verticală; putem complica citirea (un cuvânt sau o literă din două, ultimele litere, al doilea cuvânt etc.) pentru a transforma acest poem într-o problemă enigmistică.
 

act

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. acte, lat. actum)

1. manifestare a unei activități; acțiune, faptă.
2. a face ~ de prezență = a apărea undeva, obligat sau din politețe.
3. document, înscris oficial.
4. ~ de acuzare = concluzie scrisă asupra anchetării unei cauze penale, bază la dezbaterile unui proces.
5. diviziune a unei opere dramatice.
6. ~ sexual = împreunare sexuală între doi indivizi; contact sexual.
 

adagio

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. adagio)

1. adv. (muz.) lent.
2. s. n. parte dintr-o lucrare muzicală scrisă în acest tempo.
3. dans clasic lent pentru doi soliști, într-un balet.
 

adelfofagie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adelphophagie)

1. absorbție a unuia sau a mai multor embrioni animali ori vegetali de către cel mai dezvoltat dintre ei.
2. devorare a unui animal de către altul din aceeași specie ori din specii diferite.
3. unire a doi gameți de același sex.