OK
X
cromozomial, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (engl. cromosomal)
1.
(biol.)
referitor
la
cromozomi
(element
al
nucleului
celular
care
determină
ereditatea);
cromozomic.
2.
(var.)
cromozomal.
cromozomic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. chromosomique)
1.
(biol.)
referitor
la
cromozom
(element
al
nucleului
celular
care
determină
ereditatea);
cromozomal.
aberație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: ( fr. aberration, lat. aberratio)
1.
abatere
de
la
normal
sau
corect;
(prin
ext.)
idee,
noțiune,
comportament;
aberanță;
absurditate.
2.
(biol.)
abatere
de
la
tipul
normal
al
speciei.
3.
(bot.)
abatere
importantă
față
de
tip;
formă
rezultată
pe
cale
de
mutație.
4.
(fiz.)
formare
a
unei
imagini
produse
într-un
sistem
optic.
5.
~
cromozomială
=
modificare
a
numărului
de
cromozomi
caracteristici
speciei.
6.
~
cromatică
=
defect
al
imaginilor
produse
de
lentile,
constând
în
formarea
de
irizații
pe
marginea
imaginilor.
7.
unghi
format
de
direcția
adevărată
și
de
cea
aparentă
din
care
este
văzut
un
astru
de
pe
Pământ.
8.
(var.)
(înv.)
aberațiune.
9.
(antonim)
normalitate.
acentric, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. acentrique, lat. acentricus)
1.
(despre
cromozomi)
nedispus
în
centru.
2.
lipsit
de
centromere.
acromocentru
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. achromocentre)
1.
corpuscul
cromozomic
lipsit
de
cromatină.
2.
(bot.)
figuri
asteriale
sau
fusoriale
de
natură
centrozomică
lipsite
de
cromatină.
acrosindeză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acrosyndèse)
1.
împerechere
incompletă
a
doi
cromozomi,
legați
numai
la
un
capăt,
în
timpul
meiozei.
alelă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. allèle)
1.
(biol.)
fiecare
dintre
formele
sub
care
poate
exista
o
genă
ce
ocupă
același
locus
în
cromozomii
omologi.
alociclie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. allocyclie)
1.
comportare
anormală
a
unui
cromozom.
2.
grad
diferit
de
spiralizare
a
unor
regiuni
cromozomiale.