Dictionar

acampsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acampsie, cf. gr. a „fără” + kamptein „a îndoi”)

1. (med.) rigiditate anormală a unei articulații, reducând sau împiedicând total flexiunea acesteia.
 

acromicrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acromicrie)

1. stare anormală prin insuficiența secreției hormonului de creștere al hipofizei, prin dezvoltarea insuficientă a extremităților și a craniului.
 

adnație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adnation)

1. (bot.) concreșterea anormală a unui organ cu о altă parte a plantei (de ex. tubul caliciului cu ovarul).
 

alociclie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allocyclie)

1. comportare anormală a unui cromozom.
2. grad diferit de spiralizare a unor regiuni cromozomiale.
 

aloplazie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (alo1- + -plazie)

1. dezvoltare anormală a unui țesut organic.
 

alotopie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Allotopie)

1. deplasare anormală a unor centri de dezvoltare a organismului.