Dictionar

cromozomic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. chromosomique)

1. (biol.) referitor la cromozom (element al nucleului celular care determină ereditatea); cromozomal.
 

acromocentru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. achromocentre)

1. corpuscul cromozomic lipsit de cromatină.
2. (bot.) figuri asteriale sau fusoriale de natură centrozomică lipsite de cromatină.
 

cariogamie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caryogamie)

1. fuziune, prin împerechere cromozomică, a nucleilor mascul și femel, în fecundație.
 

cromozomal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. cromosomal)

1. (biol.) referitor la cromozomi (element al nucleului celular care determină ereditatea); cromozomic.
2. (var.) cromozomial.
 

epizom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épisome)

1. fragment cromozomic, element neesențial al celulei.
 

zigosferă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. zygosphaera)

1. (biol.) gamet din garnitura cromozomică haploidă care, prin copulare cu un alt gamet de sex opus, dă naștere zigotului.
 

cromozomial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. cromosomal)

1. (biol.) referitor la cromozomi (element al nucleului celular care determină ereditatea); cromozomic.
2. (var.) cromozomal.