Dictionar

indivizibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. indivisible)

1. care nu poate fi împărțit.
 

indivizibilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. indivizibilité)

1. faptul de a fi indivizibil; caracterul a ceea ce este indivizibil.
2. (jur.) situație în care, la săvârșirea unei infracțiuni, participă mai multe persoane, ori două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite prin același act.
 

indiviziune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. indivision)

1. (jur.) drept de proprietate asupra unui bun exercitat de mai multe persoane în același timp, având fiecare o cotă-parte care nu poate fi determinată material.
 

abundență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. abondance, lat. abundantia)

1. cantitate mare, belșug; bogăție.
2. cornul ~ei = corn cu fructe și flori, simbol al belșugului.
3. (biol.) număr al indivizilor unei specii dintr-un releveu.
 

act

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. acte, lat. actum)

1. manifestare a unei activități; acțiune, faptă.
2. a face ~ de prezență = a apărea undeva, obligat sau din politețe.
3. document, înscris oficial.
4. ~ de acuzare = concluzie scrisă asupra anchetării unei cauze penale, bază la dezbaterile unui proces.
5. diviziune a unei opere dramatice.
6. ~ sexual = împreunare sexuală între doi indivizi; contact sexual.
 

adelfogamie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adelphogamie)

1. (biol.) unire a două organe sau celule generate de același individ.
2. (biol.) copulare a celulelor fiice.
3. (biol.) metodă de ameliorare și formare a unor rase noi de animale.
4. (bot.) polenizare încrucișată între indivizii deosebiți ai unor specii apropiate.
 

alelogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. allélogène)

1. (despre plante) cu indivizi femeli ce produc descendenți fie exclusiv masculi, fie exclusiv femeli.
 

algocenoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. algocénose)

1. grupare naturală din indivizii uneia sau ai mai multor specii de alge.
 

alogamie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. allogamie)

1. (biol.) încrucișare între indivizi genetic deosebiți.
2. (bot.) polenizare încrucișată cu polen de la alte plante aparținând aceleiași specii; xenogamie.
3. (antonim) autogamie.