Dictionar

act

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. acte, lat. actum)

1. manifestare a unei activități; acțiune, faptă.
2. a face ~ de prezență = a apărea undeva, obligat sau din politețe.
3. document, înscris oficial.
4. ~ de acuzare = concluzie scrisă asupra anchetării unei cauze penale, bază la dezbaterile unui proces.
5. diviziune a unei opere dramatice.
6. ~ sexual = împreunare sexuală între doi indivizi; contact sexual.
 

grefier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. greffier)

1. funcționar judecătoresc care întocmește, comunică și păstrează actele de procedură, consemnează dezbaterile și ședințele de judecată etc.
 

președinte, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. président, lat. praesidens)

1. cel care prezidează o adunare, un tribunal, o organizație de masă; prezident.
2. cel care conduce dezbaterile unei ședințe, unei comisii etc.
3. șeful statului în unele republici.
 

protocol

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. protocole, germ. Protokoll, lat. protocollum, gr. protokollon)

1. totalitatea formelor și practicilor de ceremonial care se aplică la festivități oficiale în relațiile diplomatice.
2. serviciu însărcinat cu luarea măsurilor privitoare la ceremonial.
3. document care consemnează dezbaterile purtate în cadrul unui congres, al unei conferințe internaționale, al unor tratative.
4. act suplimentar al unui tratat prin care se stabilește modul de aderare la un acord preexistent.
5. înțelegere internațională încheiată în diferite domenii.
6. document în care se consemnează schimbul instrumentelor de ratificare, încheierea unor tratative.
7. (inform.) convenție hardware și software de schimb a informațiilor între două sisteme.