adelfofagie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adelphophagie)

1. absorbție a unuia sau a mai multor embrioni animali ori vegetali de către cel mai dezvoltat dintre ei.
2. devorare a unui animal de către altul din aceeași specie ori din specii diferite.
3. unire a doi gameți de același sex.

adenopatie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adénopathie)

1. (med.) afecțiune a ganglionilor limfatici; creștere a dimensiunii unuia sau mai multor ganglioni limfatici; limfadenopatie.

analogie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. analogie, lat. analogia)

1. corespondență, asemănare între două sau mai multe situații, obiecte, fenomene, noțiuni etc.
2. metodă de studiu al unui sistem bazată pe analogia (1) dintre acesta și un alt sistem cunoscut.
3. (biol.) asemănare relativă a două organe (de animale) analoage.
4. (jur.) metodă de soluționare a unui caz neprevăzut de lege, dar asemănător.
5. asemănare parțială de formă, sau de conținut a două elemente de limbă, care determină modificarea unuia dintre ele sub influența celuilalt.

antagonism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antagonisme)

1. contradicție antagonistă; rivalitate.
2. (fiziol.) opoziție funcțională între două sisteme, organe sau substanțe.
3. simbioză avantajoasă numai unuia dintre simbionți.

antehipofizar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antéhypophysaire)

1. referitor la antehipofiză.
2. (med.) insuficiență ~ă = afecțiune care corespunde unui defect de secreție a unuia sau mai multor hormoni pituitari.

antonomază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antonomase)

1. figură retorică constând în folosirea unui nume comun în locul unuia propriu și invers; antonomasie.