Dictionar

secreție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sécrétion, lat. secretio)

1. producerea de către celulele unui organism animal sau vegetal a unor substanțe biochimice care sunt evacuate.
2. substanța astfel produsă.
 

secreție

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT secretio
2. FR sécrétion
3. EN secretion
4. DE Sekretion; Absonderung
5. RU секреция; выделение
6. HU kiválasztás, szekréció, nyálfolyás
 

hipersecreție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hypersécrétion)

1. secreție excesivă a unei glande.
 

hiposecreție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hyposécrétion)

1. diminuare a secreției unei glande.
 

nerosecreție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. neurosécrétion)

1. activitate glandulară endocrină a unor celule nervoase.
 

ablactație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablactation, lat. ablactatio)

1. trecere treptată și progresivă de la alimentația exclusiv lactată a sugarului la o alimentație diversificată; ablactare.
2. încetare a secreției de lapte matern.
 

acolie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acholie)

1. absență sau diminuare a secreției biliare.
 

acorticism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. acorticisme)

1. (med.) mulțime de tulburări cauzate de disfuncția (încetarea secreției) glandelor corticosuprarenale.
 

acrinie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acrinie)

1. diminuare, absență a secreției unei glande.
 

acromegalie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acromégalie)

1. dezvoltare exagerată a corpului și membrelor, prin hipersecreție a hormonului hipofizar de creștere.
 

acromicrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acromicrie)

1. stare anormală prin insuficiența secreției hormonului de creștere al hipofizei, prin dezvoltarea insuficientă a extremităților și a craniului.