Dictionar

matern, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. maternus, it. materno)

1. de (la) mamă.
2. limbă = limbă învățată și vorbită din copilărie, transmisă de la părinți.
3. (adv.) cu sentimente de mamă; ca o mamă.
 
 

maternal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. maternel)

1. care provine de la mamă.
 
 

ablacta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (germ. ablaktieren, lat. ablactare)

1. intr. a înceta secreția de lapte matern.
2. tr. a înlocui treptat laptele matern cu alte alimente necesare sugarului; a înțărca.
3. (refl.; despre sugari) a refuza laptele matern.
 
 

amfimixie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphimixie)

1. reproducere sexuată prin contopirea gameților materni și paterni.
 
 

diginie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. digynie)

1. stare a unui organism cu două seturi cromozomiale materne.
 

ectogeneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ectogenèse)

1. (biol.) dezvoltare embrionară în afara organismului matern, în vitro.
2. autogeneză cauzată de factori externi.