OK
X
abiogeneză
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abiogenèse)
1.
(biologie)
teorie
care
admite
generația
spontanee,
adică
apariția
vieții
din
materie
anorganică
neînsuflețită;
arhebioză.
2.
(antonim)
biogeneză.
abiotic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. abiotique)
1.
care
se
opune
vieții;
care
este
lipsit
de
viață.
2.
califică
un
mediu
în
care
organismele
vii
nu
pot
trăi,
incompatibil
cu
viața.
3.
care
ține
de
abioză;
propriu
abiozei.
4.
factor
~
=
unul
dintre
cei
doi
factori
care
guvernează
distribuția
populațiilor
bentice
în
ocean
și
care
depinde
în
esență
de
mediul
în
care
evoluează
animalele
și
plantele.
activism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. activisme)
1.
atitudine
care
pune
accentul
pe
nevoile
vieții.
2.
doctrină
potrivit
căreia
spiritul
uman
trebuie
să
se
angajeze
în
acțiune
pentru
realizările
materiale
și
spirituale
ale
societății.
acționalism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. actionnalisme)
1.
analiză
ce
se
bazează,
în
explicarea
dinamicii
vieții
sociale
sau
a
naturii
umane,
pe
conceptul
de
acțiune.
acvicultură
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. aquiculture)
1.
creșterea
animalelor
sau
cultivarea
plantelor
într-un
mediu
acvatic;
acvacultură.
2.
amenajarea
apelor
pentru
creșterea
animalelor
acvatice;
creșterea
comercială
a
speciilor
acvatice.
3.
cultura
plantelor
acvatice.
4.
cultură
practicată
în
sol
steril,
udat
cu
apă
care
conține
toate
elementele
necesare
vieții
plantelor;
cultură
fără
sol.
alchimie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. alchimie, lat. alchemia)
1.
știință
ocultă
din
evul
mediu,
care
urmărea
prefacerea
metalelor
în
aur
și
argint
și
aflarea
unui
leac.
(„elixirul
vieții”)2.
subtilitate,
analiză
subtilă.