Dictionar

 

baleta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (it. ballettare)

1. a dansa (prost).
2. a țopăi, a umbla săltând.
 

baletist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f. (învechit)  
Etimologie: (balet + -ist/ă/)

1. persoană care dansează într-un balet; balerin(ă).
 

adagio

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. adagio)

1. adv. (muz.) lent.
2. s. n. parte dintr-o lucrare muzicală scrisă în acest tempo.
3. dans clasic lent pentru doi soliști, într-un balet.
 
 
 

arbaletrier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arbalétrier)

1. s. m. soldat înarmat cu o arbaletă.
2. s. n. grindă care servește la susținerea penelor pe care se fixează căpriorii unui acoperiș.
 

balerin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ballerin/e/, it. ballerino, ballerina)

1. s. m. f. dansator într-un corp de balet.
2. s. m. pl. încălțăminte femeiască ușoară și plată, asemănătoare pantofilor de dans.
 

baletist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f. (învechit)  
Etimologie: (balet + -ist/ă/)

1. persoană care dansează într-un balet; balerin(ă).