OK
X
insulta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. insulter)
1.
a
aduce
(cuiva)
o
insultă;
(fig.)
a
brava
cu
insolență.
insultă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. insulte)
1.
jignire,
ofensă,
injurie.
insultător, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (insulta + -tor)
1.
care
insultă;
jignitor,
ofensator.
afront
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. affront, it. affronto)
1.
insultă,
jignire
adusă
cuiva
în
public.
avanie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. avanie)
1.
(istorie)
vexare,
insultă
la
demnitatea
pelerinilor
și
a
străinilor
în
general,
pe
care
turcii
o
practicau
în
Levant
cerând
bani.
2.
afront
public
umilitor;
tratament
umilitor
pe
care
o
persoană
îl
primește
în
mod
public.
indignare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (indigna)
1.
faptul
de
a
(se)
indigna;
revoltă
sufletească
amestecată
cu
amărăciune,
mânie
și
dispreț,
provocată
de
o
insultă,
de
o
nedreptate
sau
o
acțiune
nedemnă.
injuria
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. injurier)
1.
a
aduce
cuiva
injurii;
a
insulta;
a
ofensa,
a
jigni.
injurie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după lat. iniuria, fr. injure)
1.
jignire
gravă,
insultă,
invectivă.
injurios, -oasă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. injurieux, lat. iniuriosus)
1.
care
conține
o
injurie;
insultător,
jignitor.