recapitulație
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. récapitulation)
Etimologie: (fr. récapitulation)
1. acțiunea de a recapitula și rezultatul ei; recapitulare.
2. operație de revedere sistematică a materiei parcurse într-o anumită perioadă de învățământ; repetare.
3. acțiunea de rezumare, trecere în revistă, rememorare (a unei lucrări, chestiuni, probleme et cetera).
4. (var.) recapitulațiune.