Dictionar

 

rezinaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. résinage)

1. (silvicultură) operație care constă în rănirea arborilor rășinoși pentru recoltarea rășinii; rezinare.
 

terebentină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. térébenthine)

1. lichid incolor, cu miros pătrunzător, prin distilarea rășinii coniferelor, în industrie și în medicină.