centrism
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. centrisme, rus. ţentrizm)
Etimologie: (fr. centrisme, rus. ţentrizm)
1. curent politic oportunist și conciliatorist în sânul partidelor social-democratice, caracterizat printr-o poziție de mijloc, situată între oportuniștii fățiși și aripa revoluționară marxistă.
2. tip de coaliție politică ce grupează, împotriva partidelor situate la extreme, forțele situate la centru.