Dictionar

afabulație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. affabulation, lat. affabulatio)

1. ansamblul faptelor, episoadelor care constituie acțiunea unei opere literare; fabulație (3).
2. morala unei fabule.
 

fabulație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fabulation, lat. fabulatio)

1. prezentare a unor fapte sau întâmplări imaginare drept reale sau posibile; (p. ext.) minciună.
2. povestire alegorică.
3. afabulație.