OK
X
altimetrie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. altimétrie)
1.
ramură
a
topografiei
care
se
ocupă
cu
determinarea
altitudinii
punctelor
caracteristice
ale
scoarței
terestre;
hipsometrie.
hipsometrie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. hypsométrie)
1.
altimetrie.
2.
ramură
a
geodezei
care
se
ocupă
cu
măsurarea
înălțimilor,
reliefului,
respectiv,
a
adâncimilor
mărilor
și
oceanelor.
3.
totalitatea
elementelor
care
redau
pe
o
hartă
altitudinea
reliefului
pentru
măsurarea
presiunii
atmosferice
și
a
altitudinii.
altimetric, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. altimétrique)
1.
care
ține
de
altimetrie;
propriu
altimetriei.
2.
care
se
folosește
în
altimetrie.