exterminațiune
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. extermination, lat. exterminatio)
Etimologie: (fr. extermination, lat. exterminatio)
1. acțiunea de a extermina și rezultatul ei; exterminare.
2. proces menit să distrugă fizic toți membrii unei populații vivante: plante, animale sau oameni.
3. (în special) distrugere totală, ruină absolută.
4. (var.) (înv.) esterminațiune.