OK
X
argilă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. argile, lat. argilla)
1.
rocă
sedimentară
fină
și
unsuroasă,
care
în
contact
cu
apa
devine
plastică,
folosită
în
olărie,
în
sculptură
etc.;
lut.
alofan
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., engl. allophane)
1.
argilă
coloidală,
amestec
de
silicați
de
aluminiu
hidratați,
care
mărește
plasticitatea
maselor
ceramice.
ARGILI-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (lat. argilla „lut, argilă”)
1.
„argilă”.
argilifer, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. argilifère)
1.
care
conține
argilă;
argilos.
argilizare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. argilisation)
1.
formare
de
minerale
argiloase
prin
alterarea
silicaților.
2.
impermeabilizare
a
unei
roci
față
de
apă
prin
umplerea
fisurilor
cu
argilă.
ARGILO-, ARGILI-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (fr. argilo-, argili-, cf. lat. argilla)
1.
„argilă”.
argilos, -oasă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. argileux)
1.
care
conține
sau
este
alcătuit
din
argilă;
lutos.
2.
(fig.)
(despre
oameni)
pământiu
la
față.