OK
X
branșament
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. branchement)
1.
legătură
între
conducta
de
distribuire
a
apei,
gazului,
electricității
și
instalația
aferentă
a
unei
construcții;
ambranșament.
ambranșament
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. embranchement)
1.
ramificație
secundară
a
unei
linii
ferate,
a
unei
conducte
de
canalizare
et
cetera;
branșament.
ambranșament
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. embranchement)
1.
ramificație
secundară
a
unei
linii
ferate,
a
unei
conducte
de
canalizare
et
cetera;
branșament.
branșa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. brancher)
1.
a
face
un
branșament.
2.
(fig.)
a
pune
în
legătură.
branșare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (branșa)
1.
acțiunea
de
a
branșa
și
rezultatul
ei.
2.
acțiunea
de
a
face
un
branșament
sau
un
racord
electric.