tălpuitură
Parte de vorbire: s.f. (înv., reg.)
Etimologie: (tălpui + -[i]tură)
Etimologie: (tălpui + -[i]tură)
1. fixare a tălpilor la încălțăminte; tălpuire.
2. pingelire a încălțămintei; tălpuire.
3. (reg.) punere a tălpilor la temelia unei case țărănești; tălpuire.