Dictionar

aplazie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aplasie)

1. (med.) întrerupere a dezvoltării unui țesut sau organ; atrofia unui țesut sau organ.
2. (med.) ~ facială = atrofia unei jumătăți de față.
3. (prin ext.) oprirea multiplicării celulare într-un țesut care se reînnoiește de obicei în permanență.
 

aplanosporange

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. aplanosporange)

1. (bot.) sporange care conține aplanospori.
 

aplanogametange

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. aplanogamétange)

1. (bot.) organ al plantelor în care se formează aplanogameții.