Rezultate secundare (De):
Abcede
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. abcéder, lat. abscedere)
1. a (se) transforma în abces; a supura.
Acantode
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acanthodes)
1. pl. ordin de peşti fosili, cu schelet cartilaginos.
Accede
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. accéder, lat. accedere)
1. a avea acces (la un loc, la o situație et cetera); a pătrunde.
Acridide
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. acridiéns)
1. familie de insecte ortoptere: lăcustele.
Actinide
Parte de vorbire: s.n. pl.
Origine: (fr. actinides, germ. Aktiniden)
1. grupă de elemente radioactive cu proprietăţi analoage actiniului.
Acvilide
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aquilidés)
1. familie de păsări răpitoare: acvila.
A-, AN-
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. a-, an-, cf. gr. a-, an-, fără, lipsit de)
AB-, ABS-
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. ab-, abs-, cf. lat. ab, abs „departe de”)
1. îndepărtare, separare, lipsă.
Abac
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)
1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.
2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.
3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.
Abaca
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr., sp. abaca, cf. tagalog. abaka)
1. bananier din Filipine, care are fructele necomestibile și pețiolurile frunzelor lungi din care se obțin fibre textile.
2. fibră textilă obținută din pețiolurile frunzelor acestui bananier; cânepă de Manilla.
Abacă
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)
1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.
2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.
3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos
Abacterian, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abactèrien, cf. grec. a „fără” + bakterion „bastonaș” )
1. care este lipsit de bacterii.