Rezultate principale (Acces):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accès, lat. accessus)
1. posibilitate de a ajunge, de a pătrunde într-un anumit loc, la cineva etc.; intrare, loc pe unde se pătrunde undeva.
2. (med.) simptome care apar brusc și determină o stare acută a unei boli.
3. (fig.) izbucnire trecătoare și violentă a unei stări sufletești.
4. (inform.) proprietatea sistemelor de memorie de a permite înregistrarea și regăsirea informației.
Rezultate secundare (Acces):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (engl. access)
1. (inform.) a avea acces, a intra într-o reţea, într-un program.
2. a obţine o instrucţiune din memorie, pentru a o executa.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. accessible, lat. accessibilis)
1. la care se poate ajunge (uşor).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. accessibilité)
1. calitatea a ceea ce este accesibil; însuşirea de a fi accesibil.
2. faptul de a fi accesibil persoanelor cu dizabilități.
3. (economie) posibilitate materială și financiară de a accesa o resursă, bun sau serviciu.
4. (antonime) inaccesibilitate, neaccesibilitate.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (accesibil + -iza)
2. a face (mai) accesibil tuturor, inclusiv persoanelor cu dizabilități.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. accessibilisation)
1. faptul de a face posibil accesul, de a face accesibil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accession, lat. accessio)
1. (jur.) mod de dobândire a unei proprietăţi prin alipirea unui bun la altul mai important.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abord)
1. abordare.
2. (chir.) cale de acces la un organ.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abordable)
1. care poate fi abordat, de care te poți apropia ușor, care nu face dificultăți, care nu pune piedici; accesibil.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. accéder, lat. accedere)
1. a avea acces (la un loc, la o situație et cetera); a pătrunde.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (engl. access)
1. (inform.) a avea acces, a intra într-o reţea, într-un program.
2. a obţine o instrucţiune din memorie, pentru a o executa.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. accessibilité)
1. calitatea a ceea ce este accesibil; însuşirea de a fi accesibil.
2. faptul de a fi accesibil persoanelor cu dizabilități.
3. (economie) posibilitate materială și financiară de a accesa o resursă, bun sau serviciu.
4. (antonime) inaccesibilitate, neaccesibilitate.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (accesibil + -iza)
2. a face (mai) accesibil tuturor, inclusiv persoanelor cu dizabilități.