abduce

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (lat. abducere)

1. a duce (de undeva); a lua, a apuca altă cale.

abzice

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după germ. absagen)

1. a nu admite, a refuza, a dezaproba.

ace

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. ace)

1. (tenis) lovitură din care se obține un punct.

aduce

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. adducere)

1. tr. (persoane sau lucruri) a lua ducând cu sine (undeva sau la cineva).
2. a apropia de corp sau de o parte a corpului.
3. a face să capete o anumită direcție sau înclinație.
4. a face să ajungă într-o anumită stare sau situație.
5. a face să se producă; a provoca; a pricinui; a cauza.
6. a înfățișa spre examinare.
7. (expr.) a ~ (pe cineva) la sapă de lemn = a sărăci cu totul pe cineva.
8. (expr.) a ~ jertfă = a jertfi.
9. (expr.) a ~ la cunoștință = a înștiința.
10. (expr.) a ~ mulțumiri = a mulțumi.
11. (expr.) a ~ vorba (despre ceva sau despre cineva) = a pomeni (despre ceva sau despre cineva).
12. (expr.) a-și ~ aminte = a-și aminti.
13. intr. (precedat de prepoziția cu) a avea trăsături comune; a fi deopotrivă; a se potrivi; a semăna; a se asemăna.
14. (precedat de prepoziția a) a emana un miros specific (de obicei, neplăcut).

adventice

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adventice)

1. tunică externă, de țesut conjunctiv, care învelește arterele.

alternarioza plantelor citrice

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT Alternaria citri
2. FR pourriture noire des fruits des agrumes; alternariose des agrumes
3. EN alternaria black rot of citrus plants; alternaria fruit rot of citrus plants
4. DE Schwarzfäule der Agrumenbäume; Alternariafäule der Agrumenbäume
5. RU чёрнaя rниль плодов цитрусовых кульур; aльтернaриоз цитрусовых культур
6. HU citromfélék alternáriás betegsége

aalenian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. aalénien)

1. I. din primul etaj al jurasicului mediu (sau ultimul al jurasicului inferior).
2. care aparține aalenianului, specific aalenianului; care se referă la această perioadă.
3. II. primul etaj al jurasicului mediu sau ultimul etaj al jurasicului inferior.

abac

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)

1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.
2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.
3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.

abaca

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr., sp. abaca, cf. tagalog. abaka)

1. bananier din Filipine, care are fructele necomestibile și pețiolurile frunzelor lungi din care se obțin fibre textile.
2. fibră textilă obținută din pețiolurile frunzelor acestui bananier; cânepă de Manilla.

abandon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abandon)

1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.
2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.
3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.
4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.
5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.
6. renunțare la o cauză, credință etc.
7. cedare (la o stare, un sentiment).
8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.
9. (sport) retragere dintr-o competiție.
10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.

abandona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. abandonner)

1. (tr.) a rupe legătura cu ceva sau cu cineva.
2. a renunța la a urma o acțiune, o căutare etc.
3. a părăsi, a renunța definitiv la ceva.
4. a părăsi pe cineva (familia, copiii) lăsându-l fără sprijin.
5. a nu mai vrea ceva sau pe cineva.
6. a neglija, a lăsa în voia...
7. a înceta de a utiliza.
8. (refl.) (figurat) a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoții, a se adânci în anumite preocupări.
9. a se încrede, a se preda.
10. a se neglija.
11. a-și pierde curajul.
12. (intr.) a se retrage dintr-o competiție.

abandonic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. abandonnique)

1. I. (psihanaliză) se spune despre un subiect (în special un copil) care trăiește cu frica de a fi abandonat, fără să existe neapărat motive obiective care să justifice această frică.
2. II. (psihanaliză) persoană, de obicei un copil, care trăiește cu teama patologică de a fi abandonat.