Dictionar

abracadabrant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abracadabrant)

1. cu totul neobișnuit; surprinzător, uluitor, extraordinar; ciudat, bizar.
 

alter ego

Parte de vorbire:  s. m.  
Etimologie: (lat. alter ego, al doilea eu)

1. persoană care se aseamănă întru totul cu alta, încât i se poate substitui.
2. prieten nedespărțit.
 

autogeneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autogenèse)

1. capacitate a unui organism vegetal de a se reproduce prin polenul propriu.
2. teorie potrivit căreia din materia organică poate lua naștere, în mod spontan, un organism viu evoluat; generație spontanee.
3. concepție în biologie care rezolvă unilateral problema dezvoltării în natura vie, absolutizând acțiunea factorilor interni ereditari și negând cu totul acțiunea mediului.
 

bruto

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. bruto, germ. brutto)

1. cu totul, nescăzând greutatea ambalajului, cheltuielile.
 

concretism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (concret + -ism)

1. caracter concret.
2. tendință în demersul ideativ și în comportament de a lega totul la nivelul perceptiv.
3. concepție potrivit căreia substratul ultim al lumii sunt lucrurile concrete, materiale; reism.
 

configuraționism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. configurationism)

1. concepție în psihologia structuralistă potrivit căreia în învățarea citirii și scrierii cuvintelor copilul prinde totul în forme întregi, în structuri; gestaltism.