autoevalua

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (auto1- + evalua)

1. refl. a-și evalua propriile merite.

conflua

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. confluer, lat. confluere)

1. (despre cursuri de apă) a se împreuna, a se vărsa (unul într-altul).
2. (fig.) a tinde spre același țel, a aspira, a năzui.

depolua

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. dépolluer)

1. a reduce sau a înlătura poluarea mediului înconjurător.

devalua

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. dévaluer)

1. a reduce cursul de schimb (al unei monede) față de o monedă de referință.
2. a diminua legal valoarea unei monede.
3. a deprecia, a face ca ceva să-și piardă valoarea.

dilua

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. diluer)

1. a reduce concentrația unei soluții.
2. (fig.) a micșora, a slăbi.

evalua

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT aestimare
2. FR évaluer
3. EN evaluate
4. DE Einschätzung; Abschätzung
5. RU оценивaть
6. HU értékelés, becslés

abduce

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (lat. abducere)

1. a duce (de undeva); a lua, a apuca altă cale.

absorbi

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. absorber, lat. absorbere)

1. tr. a se îmbiba, a suge, a încorpora ceva.
2. a prelua cunoștințe, idei, elemente specifice etc., asimilându-le în propria structură.
3. (despre corpuri poroase) a atrage în sine; a lăsa să pătrundă în sine; a îmbiba.
4. (fig.) a preocupa intens.
5. refl. (fig.) a se cufunda în gânduri.
6. (fig.) a interesa foarte mult pe cineva; a preocupa.
7. fig. a preocupa în întregime; a captiva.

absorbție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. absorption, lat. absorptio)

1. încorporare a unei substanțe oarecare de către un corp lichid sau solid, de către celule, țesuturi sau organe.
2. mișcare a intensității unei radiații care trece printr-un corp, din cauza pierderii de energie.
3. încrucișare a unei rase perfecționate cu una neameliorată.
4. (ec.) fuziune de întreprinderi sau de societăți în beneficiul uneia dintre ele.
5. (jur.) drept al unei instanțe superioare de a lua din competența instanțelor inferioare o cauză în curs de judecare.
6. absorbire.
7. extragere, aspirare.

abstracție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. abstraction, lat. abstractio)

1. noțiune, idee rezultată din procesul de abstractizare.
2. abstractizare.
3. a face ~ de = a nu lua în considerare.

abstrage

Parte de vorbire:  I. vb. tr., II. vb. refl.  
Etimologie: (după fr. abstraire, lat. abstrahere)

1. I. a opera o abstracție, a separa prin spirit; a efectua o abstractizare.
2. a lua în considerare izolat, prin abstracție, unul sau mai multe elemente din ansamblul din care fac parte.
3. II. a se izola de realitatea înconjurătoare; a deveni complet absorbit, a se izola în gândurile proprii.

acetimetru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. acetimètre)

1. instrument pentru măsurarea tăriei oțetului; acetometru.
2. acidimetru care permite evaluarea gradului de concentrație al unui oțet.