OK
X
absoluțiune
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. absolution, lat. absolutio)
1.
absolvire.
2.
iertare
a
păcatelor
(de
către
papă).
alocorie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. allochorie)
1.
(bot.)
dispersie
asigurată
de
agenți
externi
(vânt,
animale,
apă);
răspândire
a
fructelor,
semințelor
sau
sporilor,
prin
intermediul
diferiților
factori
externi.
2.
(antonim)
autocorie.
aluviona
Parte de vorbire:
vb. intr.
Etimologie: (fr. alluvionner)
1.
(despre
un
curs
de
apă)
a
depune
aluviuni.
2.
a
crește
un
teren
prin
acumularea
de
aluviuni.
ambarca
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. embarquer)
1.
tr.,
refl.
a
(se)
urca
la
bordul
unei
nave.
2.
tr.
(despre
nave)
a
lua
apă
la
bord.
3.
intr
(despre
apă)
a
izbi,
a
pătrunde
peste
bord.
anod
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. anode)
1.
electrod
pozitiv
al
unei
pile
electrice,
al
unui
aparat
de
electroliză
etc.
2.
(electroliză)
conductor
conectat
la
polul
pozitiv
al
unei
surse
de
curent
continuu.
3.
~
de
sacrificiu
=
piesă
metalică
(zinc,
aluminiu
sau
magneziu)
care
se
oxidează
sau
se
corodează
în
locul
alteia
pentru
a
o
proteja
(ex.
rezervorul
unui
încălzitor
de
apă).
4.
(antonim)
catod.
antecedent, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. antécédent, lat. antecedens)
1.
I.
care
precede
(cel
mai
adesea
imediat)
în
timp;
care
este
anterior.
2.
(vorbind
de
un
curs
de
apă)
care
prezintă
un
fenomen
de
antecedență.
3.
(despre
o
vale)
care
s-a
stabilit
înaintea
unei
deformări
tectonice.
4.
II.
faptă,
întâmplare
anterioară
unui
fapt,
unei
stări
actuale.
5.
~
penal
=
fapt
penal
privind
trecutul
unui
inculpat.
6.
(logică)
primul
termen
al
unei
judecăți
ipotetice;
tot
ceea
ce
poate
constitui
premisa
unei
demonstrații.
7.
prima
secțiune
a
unei
unități
melodice
structurată
binar.
8.
(muzică)
prima
expunere
tematică
într-o
lucrare
elaborată
prin
tehnica
contrapunctului.
9.
(antonime)
posterior,
subsecvent,
ulterior.