prima

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. primer)

1. a avea întâietate, a fi pe primul plan.

primă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. prime)

1. sumă care se plătește inițial sau periodic de către asigurat societății de asigurare (asiguratorului) pentru asigurarea unor mărfuri, persoane sau bunuri.
2. recompensă acordată de stat pentru încurajarea unei activități comerciale sau industriale.
3. ~ de export = primă, în bani sau sub forma unor scutiri de taxe și impozite, acordată de stat exportatorilor pentru încurajarea exportului anumitor mărfuri.
4. retribuție suplimentară acordată cuiva pentru îndeplinirea exemplară sau depășirea unor condiții de calitate și cantitate privind producția.
5. prima poziție sau gardă la scrimă.
6. (muz.) cel mai mic interval, între două trepte de aceeași înălțime.
7. treapta întâi de la o treaptă dată.

comprima

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. comprimer, lat. comprimere)

1. tr., refl. a (se) restrânge, a (se) reduce (ca volum).
2. tr. a micșora volumul unui corp (gaz) prin presiune exterioară; a presa.
3. (fig.) a împiedica să se manifeste; a înăbuși.
4. a reduce personalul unei întreprinderi, instituții etc.; a pune în cadrul disponibil.

decomprima

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. décomprimer)

1. a diminua, a înlătura o compresiune: decompresiune (2).

deprima

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. déprimer, lat. deprimere)

1. a provoca cuiva o depresiune (4), a mâhni, a întrista, a dezola.

exprima

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. exprimer, lat. exprimere)

1. tr. a expune, a manifesta, a reprezenta (idei, sentimente etc.) prin cuvinte sau prin gesturi.
2. refl. a vorbi, a reda prin cuvinte.

imprima

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. imprimer, lat. imprimere)

1. a lăsa urme prin apăsare; a întipări.
2. a tipări.
3. a întipări desene pe o pânză.
4. a înregistra o bucată muzicală, o lectură etc. pe discuri sau pe bandă de magnetofon.
5. a determina, a impune (un anumit ritm); (fig.) a transmite, a comunica.

oprima

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. opprimer, lat. opprimere)

1. a asupri; a împila.

abataj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abattage, it. abbattaggio)

1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.
2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operația însăși.
3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.
4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.
5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.
6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.
7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.

abate (2)

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. abbattere, fr. abattre)

1. (tr., intr., refl.) a (se) îndepărta de la direcția inițială sau normală.
2. (fig.) a (se) îndepărta de la o normă fixată, de la o linie de conduită, de gândire etc.
3. (refl.) (despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) a se produce pe neașteptate (cu forță).
4. (refl.) a se năpusti (asupra).
5. (refl.) a se opri în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial).
6. (refl., intr.) a-i veni ideea, a-i trece prin minte; a i se năzări.
7. (tr.) a întrista, a deprima, a descuraja.
8. (tr.) a doborî, a culca la pământ.
9. (refl.) a cădea.

abatere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
11. (gram.) excepție.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.

ablativ

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. ablativus, fr. ablatif)

1. caz al declinării, specific anumitor limbi, care exprimă punctul de plecare, instrumentul, asocierea, cauza etc.
2. ~ absolut = construcție sintactică în latină sau greacă cu rol de propoziție circumstanțială, dintr-un substantiv (sau pronume) și un participiu în ablativ.

aboli

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. abolir, lat. abolere)

1. a anula, a suprima (o lege, o instituție, o stare social-politică).

abolițiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abolition, lat. abolitio)

1. abolire, desființare, suprimare.