-TERMIC

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. thermos „cald”)

1. „referitor la căldură, de căldură”.

agamic

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT agamicus
2. FR agame; asexual
3. EN agamic; agamous; sexless
4. DE agamisch; geschlechtlos; ungeschlechtlich
5. RU araмный
6. HU steril, meddő, ivartalan

agronomic

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agronomique)

1. care ține de agronomie, privitor la agronomie.

amfidromic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphidromique)

1. punct ~ = punct al mareelor, în jurul căruia se întorc liniile cotidale.

amfigamic

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT amphigamus
2. FR amphigame
3. EN amphigamous
4. DE amphigam
5. RU aмфиraмный
6. HU amfigamikus, bizonytalan (kettős) nemiségű

androplasmic

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. androplasmicus)

1. (biol.) care produce celule reproductive mascule.

abacteriemic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abactériémique)

1. (med.) care nu conține bacterii, pentru sângele unui bolnav.
2. (despre boli) care nu prezintă microbi în sângele circulant.
3. (antonim) bacteriemic.

abatiză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abattis)

1. (mil.) obstacol artificial format din copaci tăiați; baraj realizat din copaci culcați cu vârful spre inamic.

abces

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abcès, lat. abscessus)

1. (med.) colectare de puroi într-un țesut sau organ.
2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.
3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.
4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.
5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.

abioză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abiose)

1. stare a unui corp abiotic; stare lipsită de viață.
2. conservare a produselor alimentare prin distrugerea microorganismelor.

abraziv, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n. (pl. -e), s.m. (pl. -i)  
Etimologie: (fr. abrasif)

1. (corp, material dur) care are proprietatea de a roade prin frecare.
2. (material) care, sub formă de granule, are însușirea de a tăia așchii dintr-un corp metalic sau ceramic.

absidă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abside, lat. absida)

1. nișă în formă semicirculară situată în continuarea navei centrale a unei bazilici sau biserici.