Dictionar

Rezultate secundare (Material):

Biomaterial

Parte de vorbire: s.
Origine: (bio- + material

1. produs folosit la restaurarea sau înlocuirea unor ţesuturi vii care au avut de suferit din diverse cauze.


Material viu; material proaspăt

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT materia viva

2. FR matériel frais

3. EN fresh material; fresch specimens

4. DE Frischmaterial; lebendes Material

5. RU свежий мaтериaл

6. HU élő anyag


Material, -ă

Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. matériel, lat. materialis, germ. materiel)

1. adj. alcătuit din materie; (fil.) care aparține realității obiective, existând independent de conștiință și în afara ei.

2. palpabil, concret, real.

3. care constă în bunuri (economice).

4. s. n. materie primă sau semifabricată din care se fac diverse bunuri.

5. totalitatea informațiilor, a datelor necesare pentru întocmirea unei lucrări științifice, literare etc.


Materialism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. matérialisme, germ. Materialismus)

1. orientare fundamentală în filozofie, opusă idealismului, potrivit căreia lumea este, în esență, materială și cognoscibilă.

2. ~ dialectic = concepție care îmbină organic rezolvarea consecvent materialistă a problemei fundamentale a filozofiei cu dialectica; ~ istoric = concepție filozofică având ca obiect societatea, legile generale și forțele motrice ale dezvoltării istorice; ~ economic = concepție unilaterală, metafizică, despre societate, care absolutizează rolul determinant al factorului economic în dezvoltarea socială; ~ științific-naturalist = concepție exprimând convingerea spontană a naturaliștilor lumea exterioară este o realitate obiectivă; ~ vulgar = curent care, în esență, reduce întreaga realitate, inclusiv conștiința, la materie.

3. interes exagerat pentru problemele materiale.


Materialist, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. matérialiste, germ. Materialist)

1. (adept) al materialismului.

2. (cel) care este preocupat numai de probleme practice.


Materialitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. matérialité, germ. Materialität)

1. caracterul a ceea ce este material, obiectiv; natura materială a ceva.


Abiogeneză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abiogenèse)

1. arhigeneză.

2. generaţie spontanee.

3. concepţie materialist naivă care explică naşterea vieţii din materia anorganică.


Ablativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. ablativus, fr. ablatif)

1. (despre materiale) care poate suferi ablaţiuni.


Ablaţiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablation, lat. ablatio)

1. îndepărtare chirurgicală din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exereză, extirpare.

2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor.

3. reducere a masei unui gheţar sau a zăpezii prin topire şi evaporare.

4. fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., pierde din substanţă datorită încălzirii sale până la incandescenţă.


Abraziune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abrasion, lat. abrasio)

1. roadere a scoarţei terestre datorită vântului sau curenţilor apei.

2. roadere a unui material prin frecare cu un abraziv.


Abraziv, -ă

Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. abrasif)

1. (corp, material dur) capabil a roade prin frecare.


Abrazor

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cf. abraziune, engl. abrasor)

1. unealtă dintr-un material abraziv, folosită pentru aşchiere.