biomaterial

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (bio- + material

1. produs folosit la restaurarea sau înlocuirea unor țesuturi vii care au avut de suferit din diverse cauze.

material viu; material proaspăt

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT materia viva
2. FR matériel frais
3. EN fresh material; fresch specimens
4. DE Frischmaterial; lebendes Material
5. RU свежий мaтериaл
6. HU élő anyag

material, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. matériel, lat. materialis, germ. materiel)

1. adj. alcătuit din materie; (fil.) care aparține realității obiective, existând independent de conștiință și în afara ei.
2. palpabil, concret, real.
3. care constă în bunuri (economice).
4. s. n. materie primă sau semifabricată din care se fac diverse bunuri.
5. totalitatea informațiilor, a datelor necesare pentru întocmirea unei lucrări științifice, literare etc.

materialism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. matérialisme, germ. Materialismus)

1. orientare fundamentală în filozofie, opusă idealismului, potrivit căreia lumea este, în esență, materială și cognoscibilă.
2. ~ dialectic = concepție care îmbină organic rezolvarea consecvent materialistă a problemei fundamentale a filozofiei cu dialectica; ~ istoric = concepție filozofică având ca obiect societatea, legile generale și forțele motrice ale dezvoltării istorice; ~ economic = concepție unilaterală, metafizică, despre societate, care absolutizează rolul determinant al factorului economic în dezvoltarea socială; ~ științific-naturalist = concepție exprimând convingerea spontană a naturaliștilor că lumea exterioară este o realitate obiectivă; ~ vulgar = curent care, în esență, reduce întreaga realitate, inclusiv conștiința, la materie.
3. interes exagerat pentru problemele materiale.

materialist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. matérialiste, germ. Materialist)

1. I. referitor la materialism, propriu materialismului.
2. care urmărește să obțină numai avantaje materiale.
3. II. adept al materialismului (concepție filozofică potrivit căreia lumea este alcătuită în întregime din materie).
4. cel care este preocupat numai de probleme practice.
5. (depr.) persoană care urmărește în activitatea sa să obțină numai foloase materiale.
6. (antonime) idealist, imaterialist, spiritualist.

materialitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. matérialité, germ. Materialität)

1. caracterul a ceea ce este material, obiectiv; natura materială a ceva.

ablativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. ablativus, fr. ablatif)

1. care poate suferi ablațiuni (transformarea progresivă a unui material prin descompunere, fuziune, vaporizare, sublimare, eroziune).

ablațiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablation, lat. ablatio)

1. îndepărtare chirurgicală din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exereză, extirpare.
2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor.
3. reducere a masei unui ghețar sau a zăpezii prin topire și evaporare.
4. fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., pierde din substanță din cauza încălzirii sale până la incandescență.

abraziune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abrasion, lat. abrasio)

1. proces de eroziune a țărmului de către valurile mării sau ale lacurilor.
2. roadere a unui material prin frecare cu un abraziv.

abraziv, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n. (pl. -e), s.m. (pl. -i)  
Etimologie: (fr. abrasif)

1. (corp, material dur) care are proprietatea de a roade prin frecare.
2. (material) care, sub formă de granule, are însușirea de a tăia așchii dintr-un corp metalic sau ceramic.

abrazor

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (cf. abraziune, engl. abrasor)

1. unealtă dintr-un material abraziv, folosită pentru așchiere.

accesibilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. accessibilité)

1. calitatea a ceea ce este accesibil; însușirea de a fi accesibil.
2. faptul de a fi accesibil persoanelor cu dizabilități.
3. (economie) posibilitate materială și financiară de a accesa o resursă, bun sau serviciu.
4. (antonime) inaccesibilitate, neaccesibilitate.