Dictionar

Rezultate secundare (Este):

Almageste

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. almageste)

1. culegere de observaţii astronomice, făcută pentru prima oară de învăţatul grec Ptolemeu.


Arbitraricește

Parte de vorbire: adv. (înv.)
Origine: (arbitrar + -icește)

1. într-un mod care scapă necesității sau rigorii logice.

2. în mod autoritar, despotic; samavolnicește.


Banditește

Parte de vorbire: adv.
Origine: (bandit + -ește)

1. în felul bandiților; în mod banditesc; ca bandiții; tâlhărește.


Bănește

Parte de vorbire: adv.
Origine: (ban + -ește)

1. cu privire la bani, la avere; din punctul de vedere al banilor; (înv.) financiarmente.


Catolicește

Parte de vorbire: adv.
Origine: (catolic + -ește)

1. în felul catolicilor, respectând regulile religiei catolice.

2. (var.) (înv. și reg.) papistășește.


Cazarmăgește

Parte de vorbire: adv. (înv.)
Origine: (cazarmagiu + -ește)

1. ca un cazarmagiu.


Abandonic, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. abandonnique)

1. (cel) care trăieşte teama patologică de a fi abandonat.


Aberativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aberratif)

1. care ţine de aberaţie.

2. (livr.) care este departe de adevăr, normalitate sau corectitudine.


Aberaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: ( fr. aberration, lat. aberratio)

1. abatere de la normal sau corect; (p. ext.) idee, noţiune, comportament; aberanţă; absurditate.

2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.

3. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.

4. (bot.) abatere importantă faţă de tip; formă rezultată pe cale de mutaţie.

5. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.

6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizaţii pe marginea imaginilor.

7. unghi format de direcţia adevărată şi de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.


Abil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. habile, lat. habilis)

1. îndemânatic, dibaci, priceput.

2. (fig.) care este descurcăreț, șmecher.

3. (jur.) apt a îndeplini condiţiile cerute de lege.


Abiogen, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abiogène)

1. (biol.; despre medii) care este lipsit de viață.

2. (despre procese) care are loc, se petrece fără participarea materiei vii.


Abiotic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abiotique)

1. care se opune vieții; care este lipsit de viață.

2. califică un mediu în care organismele vii nu pot trăi, incompatibil cu viața.

3. care ține de abioză; propriu abiozei.

4. factor ~ = unul dintre cei doi factori care guvernează distribuția populațiilor bentice în ocean și care depinde în esență de mediul în care evoluează animalele și plantele.