Dictionar

Rezultate principale (Comportament;):

Comportament

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. comportement)

1. ansamblul manifestărilor obiective ale unui individ prin care se exteriorizează viaţa sa psihică.

2. fel de a se comporta; conduită.

3. (biol.) mod în care un organism reacţionează faţă de factorii de mediu.


Rezultate secundare (Comportament;):

Comportamental, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. comportemental)

1. referitor la comportament.


Comportamentism

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. comportamentismo)

1. behaviorism.


Comportamentist, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. comportamentista)

1. (adept) al comportamentismului.


Aberaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: ( fr. aberration, lat. aberratio)

1. abatere de la normal sau corect; (p. ext.) idee, noţiune, comportament; aberanţă; absurditate.

2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.

3. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.

4. (bot.) abatere importantă faţă de tip; formă rezultată pe cale de mutaţie.

5. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.

6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizaţii pe marginea imaginilor.

7. unghi format de direcţia adevărată şi de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.


Actograf

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actographe)

1. aparat pentru măsurarea automată a activităţii ritmice comportamentale a animalelor.


Adultomorfism

Parte de vorbire: s.
Origine: (adult + -morfism)

1. interpretare a comportamentului copiilor prin raportare la comportamentul adulţilor.


Agresivitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. agressivité, lat. aggressivitas)

1. însuşirea de a fi agresiv.

2. (psih.) comportament ostil, destructiv al unui individ.

3. însuşire a unor agenţi patogeni de a ataca plantele.

4. ostilitate a animalelor.

5. proprietate a apelor naturale de a ataca, prin acţiune chimică, construcţiile, de a produce degradarea solului.


Autoobserva

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. autoobserver)

1. refl. a-şi observa propriile acţiuni, manifestări comportamentale, idei, trăiri afective.


Behavioralism

Parte de vorbire: s.
Origine: (după amer. behavioral sciences)

1. direcţie politologică americană care îşi propune cerceteze comportamentul politic.