Rezultate principale (Comportament;):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. comportement)
1. ansamblul manifestărilor obiective ale unui individ prin care se exteriorizează viaţa sa psihică.
2. fel de a se comporta; conduită.
3. (biol.) mod în care un organism reacţionează faţă de factorii de mediu.
Rezultate secundare (Comportament;):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. comportemental)
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cf. fr. comportementalisme)
1. psihologie bazată în esență pe observarea comportamentului și respingerea introspecției ca metodă de analiză; behaviorism, comportamentism.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. comportamentismo)
1. psihologie bazată în esență pe studiul comportamentului, reducându-l la un lanț de stimuli și răspunsuri, și respingerea introspecției; behaviorism.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (it. comportamentista)
1. I. referitor la comportamentism sau behaviorism.
2. II. adept al comportamentismului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: ( fr. aberration, lat. aberratio)
1. abatere de la normal sau corect; (prin ext.) idee, noţiune, comportament; aberanţă; absurditate.
2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.
3. (bot.) abatere importantă faţă de tip; formă rezultată pe cale de mutaţie.
4. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.
5. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.
6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizaţii pe marginea imaginilor.
7. unghi format de direcţia adevărată şi de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actographe)
1. aparat pentru măsurarea automată a activităţii ritmice comportamentale a animalelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (adult + -morfism)
1. interpretare a comportamentului copiilor prin raportare la comportamentul adulţilor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. agressivité, lat. aggressivitas)
2. (psih.) comportament ostil, destructiv al unui individ.
3. însuşire a unor agenţi patogeni de a ataca plantele.
5. proprietate a apelor naturale de a ataca, prin acţiune chimică, construcţiile, de a produce degradarea solului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amusant)
1. care amuză, provoacă veselie și râs prin cuvinte sau comportament; comic, hazliu.
2. care ocupă în mod plăcut mintea, care distrează.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după engl., fr. anti-star)
1. artist care nu are veleităţi de vedetă.
2. vedetă care seamănă cu publicul său, prin gusturi, înfățișare, comportament etc.