Dictionar

Rezultate principale (Idee,):

Idee

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. idée, lat., gr. idea)

1. formă de reflectare, de reprezentare generalizată a realității în conștiință; noțiune, concept.

2. a avea ~ = a avea cunoștințe (sumare), a fi informat despre...

3. gândire, concepție, fel de a vedea.

4. concepție de bază care se desprinde dintr-o lucrare literară, artistică etc.

5. gând, opinie, părere, convingere, judecată.

6. ~ fixă = imagine, gând care revine mereu în mintea cuiva.

7. intenție, plan, proiect.

8. o ~ (de) = o cantitate mică, puțin.


Rezultate secundare (Idee,):

Bovidee

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bovidés)

1. pl. familie de mamifere rumegătoare: bovinele, ovinele, caprinele etc.


Floridee

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. floridées)

1. rodoficee.


Idee-forță

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (idee + forță, cf. fr. idée-force)

1. idee centrală a unui raționament; idee principală.


Orhidee

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. orchidées, germ. Orchidee)

1. familie de plante monocotiledonate erbacee tropicale cu flori mari, frumos colorate, care au trei petale, dintre care una în formă de pinten întors.


Pseudoidee

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (pseudo- + idee)

1. idee falsă, care nu conține o justă reprezentare a realității.

2. pseudoconcept.


Tarsioidee

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. tarsioideae)

1. subordin de mamifere primate arboricole, nocturne, insectivore, de mărimea unor şobolani, cu ochii foarte mari, cu picioarele dinapoi lungi datorită alungirii tarsului şi cu degetele terminate cu ventuze.


Abate (2)

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. abbattere, fr. abattre)

1. (tr., intr., refl.) a (se) îndepărta de la direcția inițială sau normală.

2. (fig.) a (se) îndepărta de la o normă fixată, de la o linie de conduită, de gândire etc.

3. (refl.) (despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) a se produce pe neașteptate (cu forță).

4. (refl.) a se năpusti (asupra).

5. (refl.) a se opri în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial).

6. (refl., intr.) a-i veni ideea, a-i trece prin minte; a i se năzări.

7. (tr.) a întrista, a deprima, a descuraja.

8. (tr.) a doborî, a culca la pământ.

9. (refl.) a cădea.


Aberaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: ( fr. aberration, lat. aberratio)

1. abatere de la normal sau corect; (p. ext.) idee, noţiune, comportament; aberanţă; absurditate.

2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.

3. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.

4. (bot.) abatere importantă faţă de tip; formă rezultată pe cale de mutaţie.

5. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.

6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizaţii pe marginea imaginilor.

7. unghi format de direcţia adevărată şi de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.


Abstracţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. abstraction, lat. abstractio)

1. noţiune, idee rezultată din procesul de abstractizare.

2. abstractizare.

3. a face ~ de = a nu lua în considerare.


Absurditate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. absurdité, lat. absurditas)

1. caracterul a ceea ce este absurd; situaţie, idee absurdă; aberaţie.


Alineat

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. alinéa, lat. alinea)

1. rând mai retras într-un text, care marchează trecerea la o altă idee; fragment de text între două asemenea rânduri.

2. pasaj dintr-un articol de lege; paragraf.


Amprentă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. empreinte)

1. urmă lăsată de un obiect prin apăsare.

2. (pl.) ~e digitale = urmele lăsate de vârfurile degetelor pe ceva.

3. mulaj al maxilarului sau al unei părţi din acesta servind pentru lucrarea protezelor dentare.

4. (fig.) urmă lăsată de o idee, de o stare psihică etc.