Rezultate secundare (Unghi):
Dreptunghi
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. rectangle)
1. patrulater cu toate unghiurile drepte.
Echiunghi
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. équiangle)
Obtuzunghi
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. obtusangle)
1. triunghi ~ = triunghi cu un unghi obtuz.
Triunghi
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. triangle)
2. suprafaţa de această formă, la intersecţie de drumuri, pentru dirijarea circulaţiei.
Unghi; muchie; colţ
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR angle; côte; coin; borde; arête
6. HU szög; él; sarok, szöglet
Unghinal, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. unguinal)
1. referitor la unghie; ungveal.
Aberaţie
Parte de vorbire: s.f.
Origine: ( fr. aberration, lat. aberratio)
1. abatere de la normal sau corect; (prin ext.) idee, noţiune, comportament; aberanţă; absurditate.
2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.
3. (bot.) abatere importantă faţă de tip; formă rezultată pe cale de mutaţie.
4. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.
5. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.
6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizaţii pe marginea imaginilor.
7. unghi format de direcţia adevărată şi de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.
Adiacent, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. adiacens, it. adiacente)
1. alăturat, aşezat alături, învecinat, continuu.
2. (mat.) unghiuri ~e = unghiuri care au acelaşi vârf şi o latură comună.
Adiacenţă
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. adiacenza)
2. (mat.) calitate a unghiurilor adiacente.
Albugo
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. albugo)
1. opacifiere inflamatorie a corneei, sub formă de pată albă.
2. pată albă care se formează pe unghie.
Alidadă
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alidade)
1. dispozitiv, riglă gradată ataşată unui instrument goniometric, pentru măsurarea unghiurilor.
2. parte mobilă a unui teodolit.
Altern, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alterne, lat. alternus)
1. unghiuri ~e interne (sau externe) = unghiuri formate în interiorul (sau exteriorul) a două drepte paralele tăiate de o secantă.
2. (despre frunze, flori) care creşte de o parte şi de alta a tulpinii, a ramurilor, la niveluri diferite.