Dictionar

Rezultate secundare (Unghi):

Dreptunghi

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. rectangle)

1. patrulater cu toate unghiurile drepte.


Echiunghi

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. équiangle)

1. inv. cu unghiuri egale.


Obtuzunghi

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. obtusangle)

1. triunghi ~ = triunghi cu un unghi obtuz.


Triunghi

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. triangle)

1. poligon cu trei laturi.

2. suprafaţa de această formă, la intersecţie de drumuri, pentru dirijarea circulaţiei.


Unghi; muchie; colţ

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT angulus

2. FR angle; côte; coin; borde; arête

3. EN angle; edge

4. DE Kante; Winkel; Ecke

5. RU уrол; крaй; rрaнь

6. HU szög; él; sarok, szöglet


Unghinal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. unguinal)

1. referitor la unghie; ungveal.


Aberaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: ( fr. aberration, lat. aberratio)

1. abatere de la normal sau corect; (p. ext.) idee, noţiune, comportament; aberanţă; absurditate.

2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.

3. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.

4. (bot.) abatere importantă faţă de tip; formă rezultată pe cale de mutaţie.

5. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.

6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizaţii pe marginea imaginilor.

7. unghi format de direcţia adevărată şi de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.


Adiacent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. adiacens, it. adiacente)

1. alăturat, aşezat alături, învecinat, continuu.

2. (mat.) unghiuri ~e = unghiuri care au acelaşi vârf şi o latură comună.


Adiacenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. adiacenza)

1. alăturare, vecinătate.

2. (mat.) calitate a unghiurilor adiacente.


Albugo

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. albugo)

1. opacifiere inflamatorie a corneei, sub formă de pată albă.

2. pată albă care se formează pe unghie.


Alidadă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alidade)

1. dispozitiv, riglă gradată ataşată unui instrument goniometric, pentru măsurarea unghiurilor.

2. parte mobilă a unui teodolit.


Altern, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alterne, lat. alternus)

1. unghiuri ~e interne (sau externe) = unghiuri formate în interiorul (sau exteriorul) a două drepte paralele tăiate de o secantă.

2. (despre frunze, flori) care creşte de o parte şi de alta a tulpinii, a ramurilor, la niveluri diferite.