bordee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bordée)

1. ansamblul tunurilor de pe o navă.
2. salvă executată cu toate tunurile de același calibru ale unei nave dintr-un bord.
3. porțiune de drum parcurs de o navă între două întoarceri succesive.
4. distanță parcursă de un velier între două volte succesive.

bordel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bordel, it. bordello)

1. casă de prostituție; lupanar.

bordelez, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bordelais)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Bordeaux.
2. s. f. sticlă cu fundul în formă de pâlnie.

borderou

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bordereau)

1. listă, tablou care cuprinde sumele unui cont, hârtiile unui dosar etc.

biocentrism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (bio- + centrism)

1. concepție care abordează de pe o poziție fiziologică motivația unui comportament psihic.

bordelez, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bordelais)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Bordeaux.
2. s. f. sticlă cu fundul în formă de pâlnie.

bordo

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bordeaux)

1. s. m. varietate de struguri cu boabele mari, negre.
2. vin roșu din regiunea Bordeaux.
3. adj. inv., s. n. (de) culoare roșu-închis.

lupanar

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., lat. lupanar)

1. stabiliment unde se practică prostituția; bordel.
2. (fig.) loc de acuplare.

prostituție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. prostitution, lat. prostitutio)

1. ocupație a femeii care întreține relații sexuale contra unei plăți sau a unor avantaje materiale; (p. ext.) stare în care membrii societății duc o viață sexuală instabilă, schimbându-și partenerii.
2. casă de ~ = bordel.
3. (fig.) înjosire, folosire degradantă a calităților, a talentului.

sinteză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. synthèse)

1. metodă de cunoaștere constând din recompunerea unui tot din părțile sale componente.
2. reunire.
3. lucrare, operă care abordează datele esențiale ale unei probleme, ale unei discipline etc.
4. (mil.) document de raportare a situației și informare a eșalonului superior, la sfârșitul zilei de luptă sau al unei acțiuni.
5. operație, metodă prin care se obține un compus chimic din elementele lui sau din compuși mai simpli.
6. (fiz.) combinare a culorilor rezultate din amestecul sau din suprapunerea a două sau mai multe culori.
7. recompunere a elementelor în care a fost descompusă imaginea transmisă la distanță.
8. ~a sunetelor = a) tehnică de generare pe cale electronică a sunetelor. b) tehnică de procesare prin care se reduce redundanța semnalelor vorbirii umane.
9. (fil.) unitate dialectică a laturilor contrare.
10. (la Hegel) etapa finală a triadei, fuziunea contrariilor (teza și antiteza).