OK
X
autoregenerare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (auto- + regenerare)
1.
acțiunea
de
a
(se)
regenera
singur
și
rezultatul
ei;
regenerare
prin
sine
însuși.
neogeneză; regenerare
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
neogenesis;
regeneratio
2.
FR
néogenese;
régénération;
régénéscence;
réconduction
3.
EN
neogenesis;
regeneration;
renewal;
revival
4.
DE
Neogenesis;
Regeneration;
Wiedererzeugung;
Erneuerung
5.
RU
неоrенез;
реrенерaция;
востaновление;
возобновление
6.
HU
neogenezis,
regenerálódás
adventiv, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. adventif)
1.
(științe
juridice)
care
este
obținut
pe
altă
cale
decât
succesiunea
directă.
2.
(biol.)
(despre
specii)
care
pătrunde
accidental
într-o
anumită
biocenoză.
3.
(bot.)
dezvoltat
întâmplător
și
pe
locuri
neobișnuite,
adesea
ca
urmare
a
unor
fenomene
de
regenerare.
4.
(bot.)
califică
o
parte
a
plantei
care
crește
pe
un
organ
neobișnuit,
de
exemplu
rădăcini
care
apar
pe
tulpini
sau
rizomi.
5.
(despre
cratere)
care
are
altă
deschizătură
decât
craterul
principal.
6.
rădăcină
~ă
=
rădăcină
care
se
dezvoltă
pe
diferite
părți
ale
plantei.
7.
mugure
~
=
mugure
care
se
dezvoltă
din
țesuturi.
AMIO-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (fr. amyo-, cf. gr. amyos „fără mușchi”)
1.
„degenerare
musculară,
slăbire
a
mușchilor”.
amiotrofie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. amyotrophie)
1.
degenerare
morfologică
și
funcțională
a
mușchilor;
atrofie
musculară;
miatrofie.
anageneză
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. anagenèse)
1.
(biol.)
evoluție
progresivă
a
unei
specii.
2.
regenerare
a
țesuturilor
vii.
aplastic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. aplastique)
1.
lipsit
de
structură,
de
o
formă
bine
definită.
2.
(despre
anemie)
care
nu
prezintă
indicii
de
regenerare
a
globulelor
roșii.
autoregenerare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (auto- + regenerare)
1.
acțiunea
de
a
(se)
regenera
singur
și
rezultatul
ei;
regenerare
prin
sine
însuși.